Mi-a luat ceva timp până când am scris acest text pentru că profesioniștii din aviație sunt încercați în această perioadă și în mare parte, din tot ce e scris despre această industrie este încărcat cu energia încheierii, stagnării și în alte situații cu cea a transformării. Sper ca rândurile de mai jos să aducă un plus de optimism și încredere.

În aviație, în această perioadă, la scară globală se fac schimbări la nivelul personalului, culturii si administrării organizaționale și operaționale.

Transformarea individuală putem să vedem că intervine prin încetarea unui contract de muncă, prin relocarea ca urmare a încetării unui contract de muncă, schimbări salariale, training-uri anulate.

În cei 9 ani de experiență în aviație, am trecut prin toate aceste etape ale schimbării și transformării în această branșă. Am experiența fiecărei etape și am asimilat și integrat minunatele lecții.

Acum doi ani, am îmbrățișat schimbarea în mod natural, nu forțată de pandemie. Am renunțat la o poziție ridicată și statut financiar, cu intenția de a-mi clădii un viitor în aviația comercială din Europa. Am făcut un downgrade voluntar. O acțiune nepopulară si controversată, însă necesară pentru mine. Mindsetul “ I know everything” este renumit ca fiind o barieră mentală importantă și în aviație, în situații de criză, de-a dreptul periculoasă.

În cadrul parcurgerii drumului din Qatar înapoi în România m-am confruntat cu peripeții și personaje pestrițe, ca în orice călătorie ce presupune schimbarea.

În Romania, în aviație, suportul educațional și relațional mi-a fost oferit de Academia Jetav, prin Mihaela Năstase si ceilalți traineri ai școlii.

Pentru o persoană cu experiența mea în aviație ( peste 9500 de ore de zbor, fleet-uri diverse: A380, A340, A330, familia A320, B787, B777-200 și 300ER și experiență de lead operations crew wet release în Maroc) să reiei cursurile timp de o lună ca să îți iei Atestatul EASA a fost într-adevăr o provocare, căci totul pãrea absurd.

Puține informații au fost necunoscute și durata de o lună impusă de AACR, pe care scoala trebuie să o respecte, este o măsură aberantă.

Însoțitorii de bord cu experiență în Middle East nu au nevoie de îndrumare în pregătirea teoretică, emoțională, comportament, mindset și atitudine pentru o lună. Un refresh de două-trei zile era suficient. Ei știu cum să învețe, ce să învețe si ce întrebări să pună.

Cursurile de la Jetav Academy și experiența mea de acolo, mi-au oferit ceva ce doar într-un mediu de învățare poți să căpeți. Capacitatea de autoevaluare în comparație cu mediul de lucru, colegii și industria. Cu astfel de “insights”, procesul decizional (la ce companii să aplici și unde ai putea să aduci plus valoare) este mai simplu, procesul de readaptare culturală mai usor. Un

“ planned emergency” e mult mai ușor de gestionat decât un “ unplanned” one, nu?

Jetav Academy îți oferă suport în acest aspect și iți apreciază experiența prin oferirea de spațiu și încredere.

Un alt avantaj pe care eu îl apreciez după frecventarea cursurilor de la Jetav Academy este acela al networkingului în branșă. Conectarea cu colegi din Aviația națională și europeană.

La cursuri ai ocazia să cunoști oamenii, mindsetul, cultura din aviația din Romania. Învățatul în grup are avantajele lui și experiențele expuse de ceilalți colegi sunt valoroase. Colegii din grupa mea erau diverși în experiența profesională.

După cei doi ani de interacționat cu profesioniștii din aviația din Romania, pot spune că însoțitorii de bord cu experiență în Middle East sunt căutați și doriți ca angajați în aviație, când aceasta se va relansa și recalibra, în măsura în care și ei o îmbrățișează, o încurajează și depun eforturi în această relație.

De altfel așa e peste tot, nu?

Deși vremurile actuale sunt potrivnice, am încredere că profesionismul celor din aviație, curajul lor și capacitatea de adaptare și transformare îi vor susține în această perioadă și îi vor ajuta ulterior la relansare.

Cristina Cretu