Interviu cu Ligia, stewardesa Air Bucharest

Ligia a inceput aceasta meserie in vremea cand informatiile erau putine si accesul la viata de stewardesa era foarte dificil. Aviatia era inca invaluita in mister si doar cei mai buni reuseau sa obtina un loc la o scoala de aviatie. Iata ca ea s-a numarat printre norocosi si, din 2007, atunci cand a terminat cursurile si a obtinut atestatul de membru al echipajului de cabina – imbraca, mandra, zi de zi, uniforma de insotitor de bord. A inceput sa zboare pentru Jetran Air si Ten Airways, a continuat apoi la Blue Air iar acum reuseste sa imbine viata de familie cu meseria de stewardesa, purtand uniforma Air Bucharest. Mai jos ne spune povestea ei:

1. Cum ai decis sa alegi acest drum, in aviatie, si te-ai indreptat spre cariera de stewardesa? Cand ai inceput aceasta meserie nu se cunosteau multe detalii despre acest domeniu.

Am ajuns sa zbor pentru ca asa a fost sa fie. Nu am ales eu job-ul, el m-a ales pe mine. Viata de stewardesa cumva mi s-a potrivit manusa. Acum 12 ani nu existau atât de multe informatii despre aviatie si totul era inca un mister. Recunosc ca nu m-am gandit atât de departe si nu stiam ca voi face asta toata viata. A fost pur și simplu o întâmplare, iar pe vremea aceea costurile unor cursuri de pregatire pentru insotitorii de bord erau mult mai mari, dar cu ajutorul familiei am reusit si acum nu m-as vedea făcând altceva. Confirm si eu zicala: aviatia e ca un microb, iti intra in sange si nu mai poti scapa de ea.

2. Care a fost parcursul tau profesional, dupa ce ai imbracat uniforma de stewardesa? Mi-am început activitatea în anul 2007, la JetranAir,o companie care opera in sistem wet lease, adică isi închiria avioanele cu tot cu echipaje în diferite țări din Europa și Africa. Am intalnit aici oameni care si acum sunt ca și o familie pentru mine, fiindca in aviatie suntem o mare familie, chiar si după atâția ani. Mi-am petrecut 7 ani la JetranAir (ulterior TenAirways), unde a fost o perioadă extrem de frumoasa din viata mea, in care am avut sansa sa calatoresc, sa cunosc oameni si culturi noi si sa simt ce inseamna viata de insotitor de bord. Am continuat dupa aceasta experienta, pentru o vreme, tot in tara noastra, de data aceasta la Blue Air si de aproximativ 2 ani imbrac uniforma Air Bucharest, o companie micuță, unde ma simt ca acasa si de unde nu as vrea sa mai plec.

3. De ce ai ales numai companii din Romania si nu te-ai orientat catre companii aeriene din strainatate?

Faptul că am început la o companie aeriana care mi-a oferit posibilitatea să văd atât de multe locuri, sa fiu plătită pentru asta, sa cresc si sa ma dezvolt, sa ma maturizez in aceasta companie, chiar daca era o companie din Romania, a fost probabil motivul pentru care nu am ales o companie de afara. Faptul ca am crescut lângă acei oameni si am avut conditii de lucru ca in strainatate, nu m-a facut niciodata curioasa sa plec in afara, la alte companii. Intra timp a apărut în viața mea si Mara -fetita mea – si mi am dorit să rămân acasa, ca sa pot petrece timp cu ea dar si sa continui sa fac ceea ce imi place. Asa ca daca in trecut nu am plecat pentru ca aveam oricum conditiile de lucru de afara, in Romania, acum aleg sa petrec mai mult timp cu familia mea.

4. Ai intampinat probleme/situatii dificile/urgente pe zboruri?

În 12 ani, de cand port uniforma de stewardesa, multumesc lui Dumnezeu, am fost ferita de asemenea situații dificile, urgente de orice fel, tehnice sau medicale. Bineinteles, situații minore, incidente cu pasagerii, au existat, dar important este ca intotdeauna s-a terminat cu bine.

5. Crezi ca e posibil sa impaci meseria de stewardesa cu viata de familie?

Eu sunt mama unei fetițe de 7 ani, asa ca aceasta e dovada clara ca se poate. Din fericire, la compania aeriana la care lucrez, imi permit sa împart viata de familie cu aviația. Depinde insa foarte mult pentru ce companie aeriana zbori , ca sa reușești să le faci pe amândouă. Eu sunt si am fost mereu norocoasă, deci da , poti fi si mămica si stewardesa! Unele colege chiar o fac si in strainatate, nu doar in tara noastra.

6. Ce consideri ca este cel mai dificil in viata de stewardesa? Ce te-a invatat aceasta meserie in acesti ani, de cand lucrezi ca insotitor de bord?

După toti acesti ani, aviația pentru mine este un microb de care sunt convinsă că nu voi scapa vreodata. Iubesc zborul si inca fac cu pasiune ceea ce fac. Consider că aviația este mult mai mult decat ceea ce cred oamenii, este despre oameni, despre responsabilitate, despre incredere. Am invatat multe si am avut norocul sa am lângă mine oameni minunați, inca de cand eram copil si am pășit pentru prima oara in acest domeniu. Am invatat de la toti cate ceva! Dificil nu mi se pare nimic in viata de stewardesa, daca reușești să ai un echilibru in tot ceea ce faci si daca le pun in balanta cu lucrurile bune, avantajele!

7. Ce sfaturi ai pentru cei care abia acum se orienteaza catre acest domeniu?

Sfatul meu este sa înceapă cu începutul si sa urmeze o scoala de aviație. Este foarte important sa ai o bază, abia apoi sa decizi pentru mai departe. Dacă îți dorești cu adevărat, poti reuși, mai ales că nu există o limita de varsta, poti oricand sa iti îndeplinești visul. Este insa nevoie de rabdare, sacrificii, perseverență, dar merita din plin!