Ada, cursanta noastră, va zbura pentru Emirates!

Pe Ada am cunoscut-o in cadrul academiei Jetav Flight Academy, acolo unde si-a obtinut licenta de zbor si a facut primii pasi in aviatie. Cu o deosebita admiratie fata de zbor si avioane, Ada a stiut inca de la 15 ani ca isi doreste sa urmeze acest drum si sa ajunga stewardesa. Dupa ce a imbracat uniforma Blue Air pentru 6 luni, acum a tintit spre topul companiilor aeriene mondiale si in doar cateva zile va pleca spre Dubai, unde va purta cu mandrie uniforma Emirates. Mai jos ne povesteste parcursul ei in aviatie cat si ce considera ca a facut diferenta intre ea si ceilalti candidati.

1. Cum a inceput povestea ta in aviatie?

După cum știi, eu mi-am petrecut copilaria printre avioane, pe aerodrom și in unitățile militare din Buzău, întrucât tatăl și unchii mei au activat ca parașutiști in aviatia militară. Am fost dintotdeauna pasionata de acest domeniu, ma imaginam încă de mica intr-o uniforma impunătoare și mereu am crezut ca “ma prinde” o astfel de postura. Intenția de a deveni stewardesă s-a conturat încet, încet după ce am călătorit pentru prima data ca pasager pe o cursa KLM, Otopeni-Amsterdam. Adoram sa privesc stewardesele, cu imaginea lor impecabila transmiteau profesionalism și siguranța. Aveam doar 15 ani… de atunci m-am tot gândit și nu am încetat sa renunț la visul meu, chiar dacă am trecut prin multe și viața m-a forțat oarecum sa lupt pentru mine și pentru dorințele mele, orice s-ar întâmpla. Mama mea a făcut sacrificii financiare mari ca eu sa pot urma o scoala de aviatie și sa ajung sa port uniforma de stewardesă. Am încercat de 6 ori la Wizz, dar Blue Air mi-a acordat marea șansa după multe descurajari pe care le-am experimentat. Iată ca au trecut deja 6 luni, timp in care am avut parte de multe situații in avion, atât cu pasageri dificili, cât și cazuri medicale și proceduri de urgenta. Am căpătat multă încredere in mine, iar acum pot spune ca visul meu a ajuns deja pe cele mai înalte culmi pentru că in mai puțin de o săptămâna voi pleca la Dubai și voi zbura pentru Emirates.

2. Crezi ca participarea la cursurile Jetav ti-a folosit pentru obtinerea jobului de stewardesa?

Absolut. Jetav reprezintă o etapă esențială in formarea mea ca însoțitor de bord. Acolo am învățat generalitățile specifice aviației, am întâlnit oameni pasionați, care au crezut in mine și nu m-au descurajat niciodată. Țin sa le mulțumesc mentorilor, in special doamnei Mihaela Nastase și domnului profesor instructor Valentin Roth pentru tot curajul și dedicația de care am avut parte. Nu in ultimul rănd, ii mulțumesc Cristinei Toader, din proiectul “Cum ajungi Stewardesă”, care m-a susținut neîncetat și a crezut in potențialul meu. Va mulțumesc mult și abia astept să vă povestesc despre noul capitol din viața mea!

3. Ce ne poti spune despre interviul Emirates si relocarea ta in Dubai?

Interviul a avut loc la Iași, pe 20 aprilie, intr-o zi de sâmbătă. Îmi propusesem demult sa merg, deși mai aveam o luna pana împlineam 21 de ani, dar mi-am dorit sa văd măcar in ce constă experiența interviului. Deși eram foarte obosită din ziua precedentă pentru că avusesem o cursă de seară, mi-am spus ca nu am nimic de pierdut, iar la ora 9 dimineata am fost prezenta la Hotel Ramada din Iași. Am fost 80 de persoane la început. Treptat, după fiecare proba, numărul s-a restrâns. Interviul a început cu prezentarea companiei (care a durat in jur de doua ore), apoi recrutoarea Randa ne-a cerut CV-urile pe rând (eu am fost numărul 55), iar după, au urmat doua probe de grup. Prima proba de grup a constat in discuții pe tema unor imagini date de Randa, imagini cu diferite situații din avioanele Emirates. A doua proba de grup o voi tine minte mereu: ni s-a prezentat o situație in care pe o cursa Londra-Dubai a rămas doar un singur meniu de pui, însă problema era ca îl doreau 6 persoane dintre care o mama cu infant, o persoana in vârsta cu probleme medicale, un pasager fidel Emirates, un grup de angajați Emirates, un minor neacompaniat și un director din cadrul companiei. Noi trebuia sa ne argumentam fiecare părerile (in acest timp, recrutoarea ne măsura înălțimea), iar la final sa ajungem la o concluzie. Ce m-a “avantajat” pe mine a fost faptul ca de fiecare data când incercam sa îmi prezint opinia, eram întreruptă de colegii de grupa. Randa ma tot cauta cu privirea sa vadă dacă ma descurajez sau dacă la rândul meu ii interup și eu, dar știam de la Cursurile “Cum ajungi stewardesă cu Cristina Toader” ca in astfel de cazuri nu e indicat sa vorbesti peste ceilalți, chiar dacă ești intrerupt. La finalul probei Randa a spus:”Number 55, what’s your decision?”. M-a urmărit pe tot parcursul probei sa vadă dacă îmi pierd concentrarea sau interesul față de interviu din cauza faptului ca am fost mereu întreruptă. I-am comunicat decizia grupului, mi-a mulțumit, apoi am așteptat rezultatul. După 15 minute, a ieșit cu foaia pe care erau trecute numerele care mergeau mai departe și … 55 era primul. Am trecut prima pe lista, iar colegii care au încercat sa fie “liderii” grupului au plecat acasa. După, au urmat alte doua ore in care ne-am trecut datele personale pe câteva formulare și ne-am ales ziua pentru final interview pe Skype. Pe 5 mai am avut interviul final, zi in care conexiunea video nu a fost întocmai buna și a trebuit sa sustin interviul prin apel telefonic. Am vorbit in jur de 40 și ceva de minute cu Emily, o recrutoare din Dubai care mi-a adresat multe întrebări legate de experiențele trăite in cele 6 luni de când sunt cabin crew. A fost impresionata sa audă ca am trecut prin diverse situații atât plăcute, cat și neplăcute intr-un timp atât de scurt, iar la final mi-a spus ca ma așteaptă in Dubai și ca va dura cel puțin 3-4 săptămâni pana voi primi un răspuns. Pe 9 mai a fost ziua mea de nastere, iar pe 13, la doar câteva zile după, am primit Golden Call-ul, ca un cadou întârziat. Când mi s-a spus “Congratulations, Ada, you got the job!” am început sa plang si o tot intrebam pe doamna de la HR “Is it real?!” Am tremurat jumatate de ora de emotii și nu îmi puteam stăpâni bucuria. A fost cea mai fericita zi din viața mea!

Cred ca singurele “probleme” mai delicate vor fi distanta și dorul de cei dragi. Deși am stat un an in București și 6 luni la Iași, departe de rude și prieteni, acum va fi cu totul diferit. Vom vorbi și ne vom vedea mult mai rar, dar sunt convinsă ca totul se întâmpla cu un motiv. Sunt sigură ca noua viața va lua o întorsătura de 180 de grade, însă este tot ce mi-am dorit. In sfârșit îmi voi trăi visul pentru care am muncit și am răzbit atât de mult. Știu ca stilul de viața este diferit acolo, ca traiul din Dubai este unul luxuriant și ca voi întâlni oameni din diverse culturi, dar consider ca sunt mai mult decât pregătită. Îmi place sa invat ceva nou de la fiecare persoana pe care o întâlnesc, iar acolo cu siguranța îmi voi îmbogăți cunoștințele prin experiențele pe care le voi trăi. Programul va fi o schimbare majora referitor la zboruri, pentru ca majoritatea curselor vor fi foarte lungi, poate chiar de 16 ore și organismul va fi puțin afectat, dar voi avea grija de odihna mea. Legat de colegi, sunt convinsa ca ma voi împrieteni rapid cu cei de acolo, sunt o persoana deschisă spre cunoaștere și sper sa nu întâmpin dificultăți. Pasagerii, însă, vor fi altfel fata de cei din România. Știu ca vom fi instruiți in legătura cu anumite aspecte, deci nici acest lucru nu ar trebui sa fie o problema majora.

4. Ce sfaturi le poti oferi celor care isi doresc o cariera de stewardesa?

Sunt multe persoane care ma tot întreabă cum am devenit stewardesă, ce condiții trebuie sa îndeplinească etc. Cel mai sincer sfat ar fi sa se gândească de 10 ori înainte sa pornească pe acest drum. Aviatia este un domeniu extrem de frumos si are nevoie de oameni pregătiti sa acționeze in orice situație. Multi au senzația ca a fi stewardesă este foarte simplu, dar nu privesc dincolo de zâmbetul si postura mereu ca scoasa din cutie. Sunt multe ore de oboseala in spate, programul se decalează mereu, din cauza curselor care difera de la o zi la alta. Azi poți avea o cursa cu trezire la 4 dimineata, iar a doua zi una cu intoarcere la 1 noaptea. De asemenea, limba engleza este foarte importanta, la fel si răbdarea si empatia. Acesta ar fi sfatul meu: gândiți-va foarte bine dacă sunteți cu adevărat pasionați de aviatie, iar apoi fiti perseverenți in îndeplinirea dorintelor voastre. Eu am o vorba: dacă îți dorești cu adevărat ceva, nu exista nimic care sa te oprească din realizarea acelui scop. Nimic. Așadar, celor doritori intrutotul de a face parte din aviatie, nu doar de călătorii și “imagine”, le pot spune sa nu renunțe niciodată, indiferent de cât de greu devine pe parcurs, indiferent de câte uși li se vor inchide fără niciun fel de explicație. Drumul poate fi foarte greu, dar destinația merita toate eforturile.